Prin zidul crapat se vede in interior, zidurile au crapat de bucurie...  
Au fost lasate sa crape iar propietara domeniului obisnuindu-se cu ele se credea invicibila.De atata vreme invaluita-n liniste,gandul ca asa va fi in veci au facut-o sa nu-i mai pese de gardul de zid.          Dar  stiu ca au crapat.                                                                                                                                  Si mai stiu ca usa de la intrare este deschisa, poate din obisnuinta, poate ca o speranta.                       Gardurile nu sunt o piedica ci un fel de a spune: Pana aici. Dar am sarit gardul si am intrat impingand usa cu puterea fireasca a celui ce stie, m-am dus in camera, am dat draperia la o parte deschizand geamul. I se simtea prezenta, stiam ca ma aude.                                                                                        -Buna seara, doamna.                                                                                                                                 Este luna plina.                                                                                                                                               Impresia a fost ca spectrele au inceput sa-si danseze existenta...                                                                                 

Fiului meu,tatalui meu!

Pe cand se lamuresc toate,
Ganduri,pofte si neliniste.
Tata ramane pentru voi
Mai aparte...
Desi ar vrea
Nu poate,
Decat sa va dea o binecuvantare!
-Pacatele tale,fiule,
Pe mine,ma dor.

Calc pe pamantul in care
Voi fi ingropat
Si vreau
Sa-l ari,
Sa dai de bunastare.
Adu-ti aminte,fiule
De tatal tau
Ca si el a gresit
Unde ai gresit
Si tu,
Si fiul tau!

Sa nu te doara cand
Infingi plugu'n tarana.
In acelasi pamant
|Si tu,
Si eu,
Si fiul tau
De-o radacina.

Fata cu carie dentara si fata frumoasa
Fata cu suflet patat si rochie de matase
Avea  sa-si trateze caria dentara
Putea se se indragosteasca,, iara,,

Dar fata cu fata frumoasa si rochie de matase
Avea pe suflet ceva ca  o carie dentara...


Precum in fata cabinetului de stomatologie, durerea dispare iar sunetele venite din interior au convins-o sa fuga preferand sa pastreze durerea decat s-o trateze, asa si in dragoste.
Si-a dat seama ce inseamna sa fii iubit, a simtit cat de mult poate fi iubita si s-a speriat, poate s-a speriat din cauza faptului ca nu credea cu tarie in iubire.In inima ei erau toate,tot ce-i trebuie unei femei sa-si faca din iubire o gradina plina de flori,plina de pasiunile si sentimentele ei. Dar ce pacat. Fata cu inima atat de mare avea in cap un politist si un popa. Si politistul si popa erau sentimente puternice pe care poate nu i-ar fi avut acolo. Ei au intrat acolo si acolo au ramas pentru ca fata aceea a avut inima deschisa iar prin gradina sufletului ei niste bocanci au trecut de-a dreptul,bocanci cu talpa groasa,bocanci murdari si grei..

In bestia numita oras unde culorile sunt fabricate pentru a face din timp ceva material, somnul si nesomnul este combustia, iar strazile sale pline de lumina pareau rupte din circuitul vechi, prezent si viitor al naturii...

Ca sa-l pedepseasca, Eros, lasase peste el o ceata laptoasa ...
In capul lui totul se rezuma la sanii ei.
Imbracat in trend cu toamna plina de splendori, inainta vartos prin negura, inainta hotarat prin ceata, iar umbra lui parea in conul de lumina al reflectoarelor de pe stalpi, un cuantum intre starea lui si puterea intunericului, un intuneric manjit cu ceata si vise.

O gasise ca'n vis, cu semitransparenta pusa pe ea ...
Culorile o faceau materiala pe fata cunoscuta in mediu virtual.
Pusese sarutari peste parfumul ei de femeie, dar nimic nu arata ca portile de flacari s-ar deschide, iar mana, coboara pana acolo de a facut sa tresara ...

Ceasurile au bubuit, iar ornicul orasului fu' cuprins de flacari. Timpul a inghetat.
Incendiile se iscau acolo, in case in care ardea mocnit amorul.
Sirene de pompieri si de politie. Clopotnita bisericii ragea...

A fost prins, surprins, trantit la podea, pus cu mainile la spate, picioarele deparate, catusele puse.
Era locala, jandarmeria, politia, chiar si un ins de la un fel de FBI, probabil politistul din capul ei, iar printre crapaturile gandurilor se vedea un popa plin de sobritate.
Clipa pocnise si condamnarile porneau lant.
Venirea lui avea o coincidenta bizara cu intamplarile din ea, din orasul din jurul ei ...
Disparuse flocul de aur al Marianei ...

Lipsa probelor ingreunau cercetarile, iar chipul lui aparea afisat in media nebuna a pasiunilor.

Inalt, 1.82, castaniu deschis, 45 si o fata zambareata de mare nevinovat.

Frunzele cadeau, trecuse zile, vant, praf si nelinisti sufletesti pitite dupa colturi, dadeau tarcoale.

Afisul cu tipu' prins statea ironic, surazator in puterea exclamarii de sine ...

Flocul de aur nu s-a gasit si intr-un final a fost luat si dus, transportat in noapte, cum aparuse, dar de asta data intr-o campie, tot toamna, o toamna uitata-n timp, cu un aer clar in care puteai numara si de doua ori stelele.

Stelele ca niste vise copilarasti in care Mariana avea tintita camasuta ei. Si cordeluta ...

Era si racoare. Racoarea ca o mica razbunare, poate ca un oftat.

A fost mai mult impins din ambulanta sufletului ei, acelei care lipsea flocul de aur.

Si-a prezentat scuze pentru disconfortul ce i-l pricinuise ...
Scuzele pentru el n-aveau nici o importanta, se simtea bine.

Acum singur in intunericul clar, cu stelele deasupra, pleca, nu se stie unde, fluierand un cantec sau un acord dintr-un cantec ...

Asa arata povestea batranului DX-er.
Receptionase video cateva secvente, iar legatura dintre ele o facuse dupa ani de reflexie, meditatie si intrebari.

Asa se explica ce era in cutia mica de argint ...

A bolborosit ceva, nu a fost inteles. Cand a fost intrebat ce a zis, in ce limba a vorbit, el, DX-erul a raspuns cu o claritate obsedanta: In limba Stelara.