As putea face o oarba sa cunoasca culorile? Sigur. Un intreg curent literar a facut asta,simbolismul, asociind culori cu stari sufletesti,vocale cu lumina obtinand un alfabet al culorilor. 
Feeria luminii ma exalta astfel  ca in puterea amiezii intinzand bratele sa extaziez ,sa ma scald in albastrul sonor ascultand polarizarea luminii. As tine-o de mana si incantarea din ochii mei i-ar invada simturile pana la extaz...
Desi sunt nascut pentru prima data cunosc mai multe decat cei care fac pe pedepsitii.Simturile mele de a fi,descoperind misticul,asa de neinsemnat si totusi puternic au puritatea clinchetului paharului de cristal.In astral ma simt ca acasa,cunosc multe si posed multe incat mi se spune in soapta Detinatorul.
Cunosc viciile,le stiu taria si cu toate astea nu ma incurc in ele,pot sa le arunc sau pot sa le etalez,sa le aranjez pe rafturi pline de praf ori cu mirosuri ispititoare de parfumuri; dar am ales sa le pun acolo unde cuvinta  cere, in pubela.
Am privit in prezenta lunii cum demiurgia se scurge in ingeri pe pamant.Priveam ingerii ce curg fara ragaz,auzeam pocnetul luminii in trecerea clipei de cum totul intr-o clipa sau clipa fara vreun sfarsit...
Cunosc beatitudinea si am vazut carnatia inmugurind haotic si am respirat usurat cand am primit misiunea soliei...
Cunosc puterea omului care tace,care prin tacerea si prezenta lui incomodeaza...Aici,acum si tacut,incomodez , privit ca un observator,dar care atunci cand forfota frosneste a impotrivire zambesc, un zambet ca al aceluia ce stie de somnul mamei cu copilul.
Cunosc atat de multe incat zambind in tacere trec neobservat. Si este bine asa...
In seara clara? Ce fac? Un ceai si o tigare.
Creat si fericit.
Rebel in cautarea sinelui.

09 03 2015