Esti ars in spate.
Mama-ta tara
Te-a avortat
Si te-a lasat la portile soarelui
Ars ai strigat
Micut,nenorocit
Si dulce
Esti inchinat
Pe eternitate
De mare suflet romanesc...
Striga,
Urla,
Vorbeste in soapta
Arghezi te asculta-n moarte.
Esti avortat
De nepasare,
De Cuza,
De unire
Si de asa zisa Romanie.

Esti parazit al timpului modern.

Asa cum simti, asa simt.
Ma simt asa de dirigint.
M-apuca dorul de mirosuri,
Mirosuri facute anume
Sa creasca glicemia in mine,
Mirosuri ce se potrivesc cu frumusetea
Ce ochiului-i dau sa guste...
Asa profetic imi apare
Cum genele in dezmatare
Isi schimba feeric
Mii de nuante.
Suntem un mare experiment, iubito!
Danseaza'n noi eternul,
Simtim in gena cum placerea
Se face rod
Si asculta legea.
Si totusi frumusetea complementara
Ne tine-n loc la nemurire.

Poate din exces de zel
Din dragoste necoapta
Sau salbatica
Din dorinta visului de viu
Din motivul sacrificiului
De sine
Te voi iubi mereu
Jurat,
Te simt salbatic
Si zelos.
Aduc ca scop un gest
Prin care ma fac maestros.
Stii bine ca privirea mea
 Incalzeste.
Si nu exagerez cu a mea privire.
E un fel de jertfa
Fiecare zi cu tine.
Ajung sa ma transform
In suflet, in spirit
Si prin imbratisare
Orice dorinta din tine
Prin poate,
Prin daca,
Nu prin motive
Ci de aia
Am in felul
cu-mi face placere
Sa te tin in brate
De te simti
O comoara de carne.

Cine mai ia
Limbi la romana
Si-l invata pe "Î" din "a"
Poate asa cu ora de religie
Va trece oarecum clasa.

Floarea mea

Am crescut o floare
In gradina.

Voi aveti o mata
Eu am o floare.
Mata voastra pleaca
Floarea mea ramane

Ati avut o mata
Floare din gradina
Mata voastra pleaca
Floarea mea ramane

Si din zamislirea
Gandurilor bune
Am ramas cu floarea
Ganduilor din urma..

Foaia de canepa

Sunt intr-o dereglare
A simturilor
Si abia acum
A inceput sa ma doara
Ma doare ca e rau'n Palestina...
Ma doare India ca e batrana,
Ma doare iarba din curte,
Ma doare ca ma cert cu tine.
Ma doare norocu' celor avari
Ma doare copilu' parasit de mama
Ma doare balena esuata pe mal,
Ma doare si steaua in moartea ei vana
Ma doare Doamne numele Tau.
Tu stii toate durerile mele.
Dureri in care simt ca traiesc
Ca si cum as spune ca
Durerile sunt
Nefiresc
De dumnezeiesc.

Ca un dulce

Te dau la drag
Te simt si mort
Oriunde m-a-as fi naste.
As fi cu tine'n gand.

Nu blestem pamantul
Nu blestem nici marea
Aici pe acest pamant
Te-am iubit
Si tot aici murit-am
Tu dulcea mea
Cu Eva in tine
Ca un dulce
Cantec
Ce nu se termina
Nici in prohod.

Ascult pe Domnu'

 Ma uit la tine
 Si-mi vine un gand
 Sa recidivez
 Asa adanc
 Incat sa plang
 Din chinul nasterii
 In nemurire.
Esti pantec rod.
 Pe unde trec
Ma simti in taina
Si ma culegi.
 Sunt tot ce sunt
Si astfel raspund
Prin tine.
In viata,
In etern..

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sînul tau cu bumbi de dude,
De buzele-ti carnoase, dulci si ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De soldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tai mi-e dor,
Sa-mi strînga capul înlauntrul lor.
Da-mi pe limba sa le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea si viata mea.

Tu nu stii, ca la rau si bine,
Inima, gîndul meu, lipite sînt de tine,
Ca iedera te înfasoara
Sufletul meu, cu frunza lui usoara.
Tulpina ta se-nalta pîn’ la stele
Strînsa de vrejul gîndurilor mele.
Tu nu stii ca esti totul pentru mine,
Lumina mea si zarile senine,
Vazduhul nalt si apa ce o sorb,
Sufletul meu fara de tine-i orb,
Mîna tînjeste, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de sacara fara ploaie.
Pamîntul meu te cere, cerul meu,
În care-aud soptind pe Dumnezeu.
Gradina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Tîsnind în sus în soare
Si-aducatoare de racoare.

Vino, femeia mea, sa te mîngîi
De-a lungul pîna la calcîi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Ma uit la tine, te framînti ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde si topaze.
Strecoara-te subt luntrea mea si lina
Du-mi-o-n adînc si în lumina.

Te cînt ca un copil batrîn,
Lasa-ma sa mi te-adorm pe sîn,
Lasa-te-ntreaga sa îti leagan moale
În luntre farmecele tale
Si frumusetile tacute.
Bijuteria mea cu pietre nestiute
Decît de robul tau care te cînta,
Vino încet si ma-nvesmînta
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu esti iubita mea,
Stapîna mea,
Durerea mea si bucuria mea.
Noi sîntem unul amîndoi
Ca un altoi lînga un alt altoi
Si-n lumea toata suntem numai noi,
Ca doua carti legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, pîna la moarte.
Sa nu mai stiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufarul meu deschis
Plin de parfume rare si de vis.
Vino gradino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rîndunea
Iubita mea, femeia mea.


de:Tudor Arghezi

Am tinut-o

Am tinut-o
Am tainuit-o cat am putut
Am dat drumul
la vorba: Ce mult te-am iubit!

Stii?
Carnea ta ma doare
De aceea pipaie-ma
Usor.

Esti, te simt.
Cifra 1 se cearta cu urmatoarea
Incat de tot gresesc
As putea sa ma duc
In timp
La un razboi.
La un razboi in care bunicul
Cu drag s-a dus de dragostea ei

Nu as muri.
As fi tradat
Faceam poze cu mine soldat
Si tiptil la tine as fi venit

De mana
Prin zambet
Cu drag
Ce bine!

Caci toata violenta
Intre est si apus
Apare
Printr-un
Sarut.

Cu  tine
De mana
Prin gesturi largi
In timp ce pozele
Se invechesc
Ma intreb
Cum de tocma' noi
Trecem
Prin Apocalipsa lu' Ioan

( Se pare ca Domnu' ne-a punctat in etern.)

Dragostea noastra
Se cuantizeaza
Suntem pastile
Medicament
Pentru nevroticii
De la poartile raiului.

In privinta consumierismului
Romania se asterne bine.
Comunica, inghite
si se orienteaza
in mersul comun al
turmelor de oi.
 
 Ciobanul din miorita
 unul strain
 si-a tras la comanda
 o crima
folositoare.
Astfel incat
 pana si oaia
 a inceput
 sa behaie
 a disperare.
 
 Mort e stapanul
 plange oita,
turma simte,
lupii aproape.
 Cainii din
 pamanturi
 au inceput
 sa scherlaie
 de frica.
     
Sta romanismul
cu gandul la popa  
 sa se adape
 cu molivda
 si aghiazma.
 La un priveghi
 se naste partidul
 care de moarte
cica , ne scapa.
  
Oricum primavara
isi exercita functia
si narilor noastre
l-i se da din plin 
ma uit la cer,
la apa
si caut ceva
sa ma sustin.
 
 Se simte pamantul,
 se simte mormantul
 sub pasii mei
 atat de comuni
 din Romania
 se aude cuvantul
 care dintr-un
 seism
urca inganand.

 Sunt dus
 la Voronet
 da-te la o parte
 Stefan
 da-te la o parte
 Vlade
 da-te popa
 ca vreau
 sa ma
 rog pentru tara si neam.

 Suntem cei care ne uitam la istorie ca la o lada de zestre.
  
 La prapadul
 de afara
 ma uit la
 steag,
 la tricolor,
 ma uit in suflet
 si nu pot
 sa
 potrivesc
 acele culori.

 Ma iarta
 Stefane.
 Ma iarta
 Mihai.
 Ma iarta
 Alexandre.
 Dar Romania
 incepe sa
 behaie
 a turme de oi.