ceva lipseste

asa e buna!
cu razboaie.
elene din troia.
ce s-ar face
campul fara flori?
asa sunt bune.
ca niste prevestiri
prorociri
nenorociri
si sperante.
femei.
eterne povesti
cu
priviri de mame
si imbratisari de iubite.
curg fiicele omului
si plange mama lui dumnezeu
intr-o lume plina de oftat.

undeva intr-o speranta
un vis al unui baiat
vazut de o mama grijulie
face ca o fata 
sa fie .
o speranta.

inainte de a fi fratii
la noi oamenii
nu la ingeri,
inainte a fost

mama, sora apoi iubita!

balada

luase barda
plecase-n padure
lua o butura
si lacrimind
facu din ea
un chip de chin.

in toamna tirzie
ciuta striga dupa ciuta

caldura din casa
caldura din suflet
dadeau mingaieri 
 de aduceri aminte.

doina din suflet
curge tacuta
de sub alb plamadeste
 plina de viata
fecioara dorita.

se auzea din sine
cintec batrin.
pamintul simte
de vrea sa faca
sa sara din el
un spin,
o imbratisare
o imugurire
o forma de viata
din iarna alba
ca o prevestire
din cicluri naturale
o nemurire.

cocosului i-a parut rau
cum a fost gatit.
bucataria ca atare
a pus un suflet in miscare.

undeva o ingeratie
ca o transpiratie pe un geam
a facut prin inspiratie
sa placa cocosului
sa mai moara odata.

poate mana era prea calda
din inima ei culori.
amintiri
ca o carte de vizita.

de departe
miroase a aproape.

nici un spital
nu vrea sa te adopte.

singuratatea ti-e CNP

treci vamile
nebagindu-ti
nici tu
de seama.

iar libertatea ta
sufleteasca
nu a facut
decat sa chinuiasca.

au venit
au mizgalit
pe perete.

te-ai transformat
in statuie
poete!

bagi jignitoarea de la tine
de seama.
si am inceput
sa vorbesc din rana.

din lacrima ochiului tau
oprindu-se, un fluture sa suga
din durere sau fericire
s-a dus in soare.
topit
un soare de asfintit.

undeva dormitoarele, camarilesufletului
adica un spital
in care tratam
eu si tu
durerile noastre
din dragoste
in care ingerii
sunt niste moase

iar domnul
ne prescrie
unul fata de altul
nelacomie.

pe geana ochiului tau
s-a oprit un fluture.
lacrima ta a fost sa i se dea.
si in soare

doua aripi
o aripa
un punct

incat...

dimineata de toamna

e toamna ?

si ce daca!

in inima ta-s toate

printre castani

prinse in ciclul natural

frunzele

jucau in cadere

intre fetele noastre

pline de bucurie

ochi tai largi.

cu frunze prinse in par.

atit de mici atunci

jucam sotron

de vise.

ce-mi place toamna!

cand totul vestejeste

in jur

in inimile noastre infloreste

dragoste soptita ca un murmur

sunt tineri aminte

sunt tineri de mana

si umbrele noastre

chicoteau viclene.

eram copii cu parul albastru

ce ne amuzam de palide buruiene.

un soare dulceag

pe pleoapele noastre

scurgea pe gene

sclipiri albastre.

era toamna

se stia de atunci

ca prin toamna

ne amintim mereu

suflet virgin

al copilariei

din foile galbene

sublim balsam!

ce tot spui una si alta
 ca doar nu vreau
 sa ma angajez
 in legiunea straina
 sau legiuni ceresti.

 de ce ma-ncerci?
 de ce nu ma linistesti ?
ca doar te iubesc...
 sunt om si te iubesc.
 nu vreau sa devin imun la dragoste.

 nu ma ia nimeni in tabara
 nici ingerii
 nici dracii.
 atata stiu
 ca te iubesc.
 si mai stiu ca ti-e frica
 de dragostea mea
 de aceea incerci sa ma imputinezi!

 dar sa stii ca asa uscata
 asa zgarcita
 si neajunsa
 te iubesc!

parca ai fi pomenita intr-o joia
n-a cazut nici macar
 intr-o zi de post.

 asa e dragostea noastra...
 nesfintita de ei.
 dar ingrijita
 de inimile
 noastre

 aceasta este!

 dau cu subsemnatul
 cu tine'n gand.

 pazea ca vine baiatul cu cererea.