Prin zidul crapat se vede in interior, zidurile au crapat de bucurie...  
Au fost lasate sa crape iar propietara domeniului obisnuindu-se cu ele se credea invicibila.De atata vreme invaluita-n liniste,gandul ca asa va fi in veci au facut-o sa nu-i mai pese de gardul de zid.          Dar  stiu ca au crapat.                                                                                                                                  Si mai stiu ca usa de la intrare este deschisa, poate din obisnuinta, poate ca o speranta.                       Gardurile nu sunt o piedica ci un fel de a spune: Pana aici. Dar am sarit gardul si am intrat impingand usa cu puterea fireasca a celui ce stie, m-am dus in camera, am dat draperia la o parte deschizand geamul. I se simtea prezenta, stiam ca ma aude.                                                                                        -Buna seara, doamna.                                                                                                                                 Este luna plina.                                                                                                                                               Impresia a fost ca spectrele au inceput sa-si danseze existenta...