In bestia numita oras unde culorile sunt fabricate pentru a face din timp ceva material, somnul si nesomnul este combustia, iar strazile sale pline de lumina pareau rupte din circuitul vechi, prezent si viitor al naturii...

Ca sa-l pedepseasca, Eros, lasase peste el o ceata laptoasa ...
In capul lui totul se rezuma la sanii ei.
Imbracat in trend cu toamna plina de splendori, inainta vartos prin negura, inainta hotarat prin ceata, iar umbra lui parea in conul de lumina al reflectoarelor de pe stalpi, un cuantum intre starea lui si puterea intunericului, un intuneric manjit cu ceata si vise.

O gasise ca'n vis, cu semitransparenta pusa pe ea ...
Culorile o faceau materiala pe fata cunoscuta in mediu virtual.
Pusese sarutari peste parfumul ei de femeie, dar nimic nu arata ca portile de flacari s-ar deschide, iar mana, coboara pana acolo de a facut sa tresara ...

Ceasurile au bubuit, iar ornicul orasului fu' cuprins de flacari. Timpul a inghetat.
Incendiile se iscau acolo, in case in care ardea mocnit amorul.
Sirene de pompieri si de politie. Clopotnita bisericii ragea...

A fost prins, surprins, trantit la podea, pus cu mainile la spate, picioarele deparate, catusele puse.
Era locala, jandarmeria, politia, chiar si un ins de la un fel de FBI, probabil politistul din capul ei, iar printre crapaturile gandurilor se vedea un popa plin de sobritate.
Clipa pocnise si condamnarile porneau lant.
Venirea lui avea o coincidenta bizara cu intamplarile din ea, din orasul din jurul ei ...
Disparuse flocul de aur al Marianei ...

Lipsa probelor ingreunau cercetarile, iar chipul lui aparea afisat in media nebuna a pasiunilor.

Inalt, 1.82, castaniu deschis, 45 si o fata zambareata de mare nevinovat.

Frunzele cadeau, trecuse zile, vant, praf si nelinisti sufletesti pitite dupa colturi, dadeau tarcoale.

Afisul cu tipu' prins statea ironic, surazator in puterea exclamarii de sine ...

Flocul de aur nu s-a gasit si intr-un final a fost luat si dus, transportat in noapte, cum aparuse, dar de asta data intr-o campie, tot toamna, o toamna uitata-n timp, cu un aer clar in care puteai numara si de doua ori stelele.

Stelele ca niste vise copilarasti in care Mariana avea tintita camasuta ei. Si cordeluta ...

Era si racoare. Racoarea ca o mica razbunare, poate ca un oftat.

A fost mai mult impins din ambulanta sufletului ei, acelei care lipsea flocul de aur.

Si-a prezentat scuze pentru disconfortul ce i-l pricinuise ...
Scuzele pentru el n-aveau nici o importanta, se simtea bine.

Acum singur in intunericul clar, cu stelele deasupra, pleca, nu se stie unde, fluierand un cantec sau un acord dintr-un cantec ...

Asa arata povestea batranului DX-er.
Receptionase video cateva secvente, iar legatura dintre ele o facuse dupa ani de reflexie, meditatie si intrebari.

Asa se explica ce era in cutia mica de argint ...

A bolborosit ceva, nu a fost inteles. Cand a fost intrebat ce a zis, in ce limba a vorbit, el, DX-erul a raspuns cu o claritate obsedanta: In limba Stelara.