e toamna ?
si ce daca!
in inima ta-s toate
printre castani
prinse in ciclul natural
frunzele
jucau in cadere
intre fetele noastre
pline de bucurie
ochi tai largi.
cu frunze prinse in par.
atit de mici atunci
jucam sotron
de vise.
ce-mi place toamna!
cand totul vestejeste
in jur
in inimile noastre infloreste
dragoste soptita ca un murmur
sunt tineri aminte
sunt tineri de mana
si umbrele noastre
chicoteau viclene.
eram copii cu parul albastru
ce ne amuzam de palide buruiene.
un soare dulceag
pe pleoapele noastre
scurgea pe gene
sclipiri albastre.
era toamna
se stia de atunci
ca prin toamna
ne amintim mereu
suflet virgin
al copilariei
din foile galbene
sublim balsam!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu